Vrei să știi dacă acționezi tu sau ego-ul din tine?

Ego-ul are și părți bune!
Dacă ai ridicat o sprânceană la această afirmație și ești curios ce aș putea spune pozitiv despre ego, citește până la capăt!

Până atunci ce este ego-ul?

În momentul când ne naștem și începem să ne identificăm cu corpul nostru fizic, începem și construirea ego-ului, iar societatea ne ajută să îl creștem exact ca pe un bebeluș.

Ego-ul este totalitatea credințelor, fricilor, limitărilor, măștilor, experiențelor- cu care ne identificăm. Astfel, nu mai vedem ceea ce sunt ele ( experiențe, răni etc) ci le încorporăm în persoana noastră, devenind una cu ele.

Ego-ul este imaginea noastră, un sine care îl credem al nostru însă nu este sinele autentic.

Ego-ul este creat mental și se folosește de trecutul nostru, astfel reușește să ne deformeze viitorul și prezentul.

Ego-ul preia controlul și ne spune că suntem x sau y cu scopul de a ne ajuta, însă ceea ce face el de fapt este să ne limiteze.

Ego-ul ne limitează pentru a nu face schimbări, pentru a ne păstra în zona de confort.

Ego-ul urăște schimbările.

Ego-ul ne creează un rol și se asigură ( folosind trecutul nostru, rănile și fricile noastre) că îl jucăm.

Ego-ul ne pune piedici când vrem să ieșim din tipare. Ne plasează într-o cutiuță și ne face să credem că e normal să nu știm ce este înafara cutiei.

Lisa Bourbeau definește ego-ul astfel:
„Totalitatea credințelor care ne împiedică să fim noi înșine
Tot în cartea Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înșine, Lisa Bourbeau compară ego-ul cu un vecin, căruia i-am oferit ospitalitatea și până la urmă ajungem să vină la noi în casă și să ne spună cum să ne comportăm.

Ego-ul creează idealuri.

Ego-ul este tot ceea ce noi nu suntem.

În concluzie , începând din copilărie noi adunăm ego-ul foaie după foaie și devenim o „ceapă” de ego. Iar calea noastră să îi spunem spirituală este să desprindem aceste straturi de ceapă una câte una până ajungem înapoi la forma inițială, la sinele autentic , divin.

Tu reușești să recunoști momentele când acționează ego-ul din tine?

Ego-ul este tot ceea ce nu ești tu.
Ego-ul pretinde că este ceea ce nu este defapt.

Cum pretinde? Ce face? Cum se manifestă?

1. Ego-ul pretinde că este iubire însă este dependență.

2. Ego-ul pretinde că, crează împlinire, bucurie, fericire însă tot ceea ce crează este temporar și odată ce dispare, apare nemulțumirea.

3. Ego-ului îi place pronumele personal.

Eu sunt…, eu simt…, eu așa gândesc…, eu știu…, mie îmi place…., adumi mie…, mie îmi merge…., eu așa fac….
Aceste expresii pun în evidență propria persoană și importanța noastră. Ele ne separă de restul lumii pentru că așa subliniem faptul că „eu” sunt mai importantă decât oricine altcineva.

4. Bârfa și criticile.

Prin bârfă și critică ego-ul se asigură în mintea ta, că el este superior celorlalți.

5. Crearea vinovăției.

Prin cuvintele:
– totdeauna ( totdeauna ești la lucru)
– niciodată ( niciodată nu ești aici când am nevoie de tine)
– deloc ( nu mă ajuți deloc)
– întotdeauna ( întotdeauna ești ocupat)

Ar fii o idee să renunțăm pe cât posibil la aceste cuvinte pentru că inconștient în mintea celorlalți crează vinovăție. Așa ego-ul se asigură că deține controlul asupra altora.

Tot aici aș include și cuvântul „Trebuie” pentru că este un cuvânt care te obligă și nu îți dă de ales iar liberul arbitru dispare.

6. Ego-ul are tendința de a se identifica cu ce avem și ce facem.

Nu suntem nici soț, profesor, mamă, inginer și nici bogați, talentați, cu funcția x. În același timp nici copilul nu e al meu și nici soțul – ei au o viață a lor!

Aici apare: gelozia, depresia, criticile, stima de sine scăzută.

7. Căutarea de mulțumiri si complimente.

Pentru a ne da valoare căutăm să primim cât mai multe complimente.
Exemple:
– povestim mult despre noi
– ne îmbrăcăm pentru a fii remarcați
– mergem la același restaurant pentru că ne place când ospătarul ne numește de-al casei și ne cunoaște preferințele
-nu acceptăm complimentele în ideea de a primi și mai multe.

8. Întreruperea convorbirilor

Când cineva povestește și îl întrerupem pentru a îi oferii soluții sau când întrerupem ca să specificăm că și nouă n-i s-a întâmplat acest lucru dar uite ce fain l-am rezolvat. Tot din ego vine și când vrem sa răspundem în locul copilului.

9. Explicații prea multe

Când căutăm să ne justificăm pentru orice, aducând multe argumente.
Ego-ul caută să se apere de toate și caută vinovații prin justificări și explicații.

10. Netrăirea în prezent

Ego-ul trăiește în trecut sau viitor pentru a primii importanță și confirmare că el există. Ego-ul nu poate supraviețui în prezent, acolo el nu există.

11. Comparațiile

Faptul că ne comparăm pe noi cu alții și pe alții între ei, apare invidia, gelozia, competiția toate venind din ego.

12. Te simți superior

– nu ne acceptăm greșelile și nu ne asumăm lucrurile dacă nu au ieșit cum am vrut noi.
-categoric ego-ul zice ca suntem net superior față de un cerșetor, cerșetor care e făcut din același „material” ca noi.

13. Căutarea problemelor

-pentru că așa atragem atenția asupra noastră, chiar dacă negativă. Ego-ului nu ii pasă că suntem importanți pentru ceva negativ ideea e să fim în centrul atenției.

Sursa tuturor rănilor, fricilor, mizeriilor, durerilor este în ego. Privește și recunoaște

Tu reușești să îți integrezi ego-ul? Ai început acest proces? Fă o verificare aici și acum!



Opusul ego-ului aș spune eu că este fericirea pură, necondiționată.
Tu cunoști această fericire?

Ego-ul caută și acceptă fericirea (falsă, de scurtă durată) doar dacă depune un efort sau prin străduință, renunțare, tolerare. Ego-ul trebuie să dea o luptă pentru a merita să fie fericit.
De exemplu: Voi fii cel mai fericit când îmi cumpăr mașina aceea. Însă pentru asta trebuie să muncesc 2 ani din greu, dar după acea voi fii fericit! Oare?
Și vin și te întreb:
După 2 ani de la cumpărarea mașini vei fii la fel de fericit cu ea sau începi să te gândești să o schimbi? Iar timp de 2 ani ce vei face? Vei trăi nefericit?

Ego-ul condiționează fericirea : Voi fii fericit când îmi cumpăr mașina. Ego-ul pune termen pentru fericire: peste 2 ani. Ego-ul folosește expresii precum” va fii greu „pentru a se simți important când termină de făcut acel lucru „greu”.

Integrarea ego-ului îți dă o fericire continuă, că ai mașina că nu o ai.

Totuși spuneam că ego-ul are și părți bune. Susțin acest lucru.


Ego-ul ne face să trăim neîmpliniți și nefericiți până într-un moment în care vom spune stop. Suferința, tristețea, durerea, nefericirea continuă provocate de ego ne fac să ne trezim, să conștientizăm că există mai mult de atât și că putem mai mult de atât. Dacă nu ar exista ego noi nu am putea să știm ce este iubirea.

Fără integrarea ego-ului nu am putea niciodată să ne găsim pe noi, iar un prim pas pentru integrare este să spunem: Mulțumesc ego că exiști! În momente de recunoștință ego-ul nu are putere.

În concluzie, cred că expresiile precum ” luptă cu ego-ul” , „elimină ego-ul”, sunt greșite. Singurul lucru ce are rezultate pozitive este integrarea lui în ființa noastră.
Atâta timp cât folosim expresiile „luptă” și „eliminare’ ego-ul nu va face altceva decât să crească. Aceste cuvinte sunt exemplul concret că defapt nu acceptăm ego-ul.

Când hotărâm să îl integrăm, el va face parte din noi și va simți că îl acceptăm astfel nu va mai opune rezistență. Integrarea o facem prin iubire. Când avem, primim și oferim iubire nimic altceva nu va avea putere asupra noastră , decât noi înșine.
Iubirea e soluția. Iar iubirea o obținem prin conștientizarea suferinței, acceptarea acesteia, iertarea și acțiunea în prezent.

Acum 3 ani îmi părea ceva de neconceput așa ceva însă acum știu că acest drum e singura soluție pentru a ne iubi! Te pot ajuta și pe tine doar cere-mi răspunsuri.

Alăturate nouă în grupul de Facebook Younique Now. Aici avem discuții pe diferite teme, săptămânale!