Avem nevoie de roluri în viață?

Până la urmă cum stă treaba asta cu rolurile❓

Cine suntem noi?

Suntem corp, emoții, minte, spirit, divin, energie! Suntem toate astea și toate astea sunt definite în noi prin valorile pe care le avem, cu care ne identificăm, care ne reprezintă și cu care simțim că rezonăm.

Valori precum : bunătate, înfățișare, avere, note bune, cunoștințe, familie, sănătate, prieteni, mândrie, adaptabilitate, curaj, pasiune, încredere, iertare, grijă etc.

❗Treaba noastră foarte importantă este să găsim originea valorilor și să aflăm care ne reprezintă cu adevărat și care sunt doar implementate.

Personal consider că este normal să avem roluri în viață, ASUMATE și CONȘTIENTE !

Exemplu: Ne trezim de dimineață și ne dăm timp nouă ca om ( femeie sau bărbat) prin activități precum: spălat, îngrijit, coafat, luat mic dejun, sport, meditație, în funcție de valorile noastre personale. După care luăm rolul poate, de mamă /tată. Adică trezim copiii, îi sărutăm, îi hrănim, îi îmbrăcăm, îi îmbrățișam și multe altele, din nou, în funcție de valorile noastre care ne reprezintă. Mai apoi mergem la servici, deci alt rol respectând totuși ceea ce e important pentru noi, după care revenim acasă unde luăm rolul de soț /soție fiind exact așa cum ne simțim noi în largul nostru, însă pe drum spre casă poate ne-am oprit la părinți și din nou am avut un alt rol asumat de fiică sau fiu. Până aici e bine!

Totuși, de ce roluri ASUMATE și CONȘTIENTE? Pentru că cel mai important lucru ca noi să fim noi, indiferent de rolul pe care îl avem într-un moment, este să luăm cu noi valorile noastre (ASUMARE) și să ținem cont de momentul când se termină un rol și începe altul (CONȘTIENT).

Din nou un exemplu ( i-au exemplul feminin dar același lucru e valabil și pentru masculin) :

Suntem acasă cu copiii, deci avem rolul de mamă. Care e rolul unei mame? Să îngrijească, să gătească, să spele, să se joace cu copilul, să îl iubească, să îi ofere alinare etc. Însă e esențial să delimităm acest rol și să nu ne recunoaștem în totalitate în el, pentru că mama nu are timp de un rebus sau să citească o carte sau poate să se aranjeze. Nu are vise proprii, hobby-uri sau țeluri. Și să recunoaștem, avem nevoie de toate astea ca întreg. Apoi vine și partea când apare soțul în peisaj! Mama face dragoste? Pfuu ce scârbos, cum să facă mama dragoste?! Mai ales cu tata. Adică prin simplul fapt că părinții se strigă așa între ei :mama și tata, spune multe, pentru că uită să delimiteze rolurile. Ceva în genul, soțul către soție : – Mami, hai să facem dragoste! Adică mintea ce percepe? Soțul a chemat-o pe mama lui ( că mama e doar una, ceea care dă naștere și crește copilul) să facă dragoste cu ea. Da, imaginea din mintea noastră acum nu e prea plăcută însă asta se întâmplă inconștient în minte atunci când ne strigăm cu alintul de mamă și tată între noi.

Exemplul este unul vulgar însă cred că așa se înțelege mai repede cum funcționează delimitarea asta a rolurilor.

Și acum în concluzie:

Rolurile sunt bune atunci cand:

1. Sunt asumate: ne păstrăm valorile personale în fiecare rol pe care îl purtăm, adică suntem noi în unicitatea care ne reprezintă.

2. Sunt conștiente : altfel spus, delimităm rolurile. Știm când suntem mamă/tată, femeie/bărbat, soț /soție, angajat, etc.

Dacă vă place ceea ce scriu și vreți mai mult, de exemplu exerciții de delimitare de roluri sau exerciții pentru aflarea adevăratelor noastre valori vă invit cu mare drag în grupul de facebook http://www.facebook.com/groups/youniquenow/.

De asemenea distribuiți conținutul cu cei care crede-ți că sunt interesați. Mulțumesc Mulțumesc Mulțumesc.

Vă îmbrățișez cu drag pe toți!