Ți-ai spus vreodată povestea?

Hey, bună tuturor! Cam lungă pauză pe aici, însă să știți că nu am uitat de voi dragi cititori!

Adevărul este că simțeam nevoia unei pauze în care să fac un pic de ordine, dacă în exteriorul meu și probabil și al vostru era atâta haos, meritam ca măcar în interiorul meu să fie ordine. Recunosc că începutul pauzei a fost dificil, având obiceiul să mă învinovățesc și să mă simt frustrată pentru faptul că eu pot avea nevoie de o pauză, adică cum, eu pot avea nevoie de pauză ?

Automat întrebarea care mi-am pus-o a fost : De ce mă învinovățesc pentru că simt nevoia să iau o pauză?

Teoria spune că persoanele care se învinovățesc frecvent au trăit într-un mediu în care fie au fost criticați adesea fie standardele au fost setate foarte sus și în lupta continuă de a satisface așteptările tuturor ajungi să te învinovățești pentru orice nereușită.

În cazul meu a fost vorba despre critica continuă venită în special din partea profesorilor care mă criticau pentru că nu știau cum pot să mă mulțumesc cu locul doi sau trei în ideea în care eu puteam mai mult însă nu vroiam. Iar copilul certat și învinovățit că nu a luat premiul întâi, devine adultul care stă la birou peste program în fiecare zi pentru a îndeplini sarcinile cu perfecționalism. În astfel de situații focusul cade întotdeauna pe ceea ce nu este suficient și nu pe realizări și reușite!

Când am conștientizat toate astea am hotărât că este indicat să renunț câteodată la costumul de super-women. Adică da, se poate întâmpla să nu am chef de x lucru sau de y persoană, însă asta nu înseamnă că nu sunt suficient de bună. Perfecționalismul întotdeauna ascunde ceva imperfect însă e perfect să fi imperfect de perfect!

Ce m-a motivat pe mine să revin și să continuu ceea ce am început aici pe blog? Motivul meu a fost unul simplu: o întrebare? 🙂

Ți-ai spus vreodată povestea?

Ți-ai spus vreodată povestea? Te-ai gândit vreodată că poate cineva așteaptă (inconștient) să fie inspirat, încurajat, motivat și să înceapă transformarea datorită poveștii tale?

Eu recunosc, am început acest blog ca un prim pas în a ajuta pe alții! Spunându-mi povestea aici pot ajuta pe alții să își recapete încrederea și le pot întinde o pârghie de care să se țină în vreme de furtună.

” Să simți nevoia continuă să fi ocupată tot timpul, este răspunsul unei traume și distragere bazată pe teama a ce ai putea fi forțat să vezi și să simți dacă încetinești ritmul” Lisa Nichols

Am pus aici acest citat pentru că mă reprezenta în totalitate. Căutam întotdeauna să fiu ocupată pentru a îmi îngheța sentimentele, fricile și tot ceea ce nu îmi plăcea să aud, văd sau simt.

De ce fugeam cel mai tare? De frica de a îmi înfrunta cea mai mare teamă implementată în mine: Frica că nu merit, convingerea că nu merit! Vreți să știți până unde ma dus această frică? Departe înapoi!

Nu doar că m-a ținut pe loc ci periodic mă întorceam în trecut să îmi justific motivele pentru care nu pot sa fac un anumit lucru sau altul, dar defapt enumeram motivele pentru care eu nu merit!

Așa că am hotărât să nu mai fiu un pasager în propria-m viață ci să fiu eu conducătorul propriei mele vieți, creatorul!

Acum mulți își pun întrebarea : cum facem această trecere , de la a fi un simplu pasager în propria viață la a fi cel care ne creăm și conducem propria viață?

ACȚIUNE!

Da! Atât de simplu!

Însă atâta timp cât vei acționa în fiecare zi la fel, fi sigur că nimic nu se va schimba în viața ta.

Vrei schimbare? Vrei să îți depășești fricile? Acționează! Ieși din zona de confort și fă lucrurile mai altfel decât până acum!

Spune-ți povestea, pentru cineva, undeva va fi un punct de plecare în viață! Fii tu!

Povestea mea de până acum este minunată pentru mine! Nu aș schimba nimic din ea! Și asta nu pentru că nu am avut momente de suspin și neznădejde în care îmi spuneam, gata nu mai pot sau în care îmi părea că cerul s-a prăbușit peste mine și tot ce a rămas era întunericul, însă datorită acelor momente acum știu că doar pentru că am văzut cum arată întunericul pot aprecia și pot vedea lumina. Acele momente din viața mea au fost pietrele necesare fundației și ele m-au ajutat să depășesc limite. Povestea mea este una frumoasă, presărată cu lecții și abia aștept să o povestesc , articol cu articol și capitol cu capitol!

Fă o pauză, adună-te, fă ordine și spune-mi povestea ta!

Bine v-am regăsit aici! Aștept poveștile voastre cu nerăbdare pe adresa de email anitamateoc@yahoo.com, poate reușim să facem un articol din poveștile primite.

În acelaș timp îmi doresc să ajung mai aproape de voi astfel vă invit să lăsați aici pe blog sau pe pagina de facebook https://www.facebook.com/Mateocanita comentarii, pentru că prin comentarii formăm un dialog și ajungem să ne cunoaștem mai bine.

Cu drag, Anita Mateoc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.