Învață să radiezi!

O altă lecție primită și conștientizată a fost : Să mă iubesc dacă vreau să fiu iubită , altfel spus iubirea de sine.

Apoi cum ‘mama ei de viață’ să mă iubească cineva, dacă eu nu o fac?

Era clar că nu mă iubeam, nu dădeam doi bani pe mine, prioritar era copilul, soțul, casa, serviciul, prietenii, mama și lista poate continua. Eu eram la coada ei!

Tu te-ai întrebat vreodată a câta ești pe lista proprie a iubirii?

Ce nu înțelegeam pe atunci, era că degeaba vreau eu să ofer prioritate altora în viața mea că nu se poate. Dintr-un rezervor gol, poți sa umpli alte rezervoare? Treceau zile, în care eu nici măcar nu mă uitam în oglindă , oricum îmi era rușine, da rușine, de ceea ce vedeam și treceau săptămâni întregi în care nu puneam mâna pe machiaje sau parfum, să mă tund, deci nu să mă coafez, un simplu tuns, mergeam la câteva luni, dar nu 2-3,ci mai degrabă 10-11 ca să nu spun direct un an. Și toate astea ca să am timp să mă ocup de toți ceilalți, ca să fiu eu cea buna care renunț la lucruri, că doar sunt detalii, nu contează, în favoarea altor lucruri de care aveau nevoie ceilalți.

Îmi scăpa faptul că aceste detalii, care nu contează, defapt contează mult prea mult. Adică dacă eu mă simt bine în pielea mea și mă iubesc, asta voi arăta și lumii, încrederea de sine vine din interior, o emani atunci când ești mulțumită cu tine.

Faptul că mă machiez dacă asta simt, că mă aranjez, că îmi cumpăr haine frumoase în care să mă simt frumoasa, faptul că am grijă cum îmi petrec timpul, cu cine mi-l petrec, ce cărți citesc, la ce evenimente mă duc, înseamnă că dau timp pentru mine. Și timpul e cel mai prețios, astfel eu devin prețioasă pentru mine.

Multă vreme mă întrebam cum pot deveni mai feminină? Oare machiajul, hainele, și tot acest tacâm, de ce nu mă ajută ? Mi-a trebuit un timp să înțeleg că feminitatea și grația vin din interior, le emani atunci când faci lucruri frumoase pentru tine. Nu machiajul te face feminina, ci starea care ți-o dă faptul că ești machiată.

Punctul care m-a făcut să spun, până aici, a fost rușinea care o simțeam eu cu mine.

Îmi era rușine să mă uit în oglindă , îmi era rușine să arăt așa cum arătăm, la braț cu soțul meu și de mână cu copilul. Îmi era rușine să îmi spun părerea pentru că mă consideram un nimeni.

Îmi era rușine cu mine, pentru că singurele „complimente” pe care mi le făceam erau: sunt un nimeni, sunt urâtă , nu îmi place de mine, am părul neîngrijit, ochi prea mici, am picioare urâte, am celulită și vergeturi, și așa mai departe. Nu înțelegeam atunci, că lucrurile acestea care mi le spuneam se adevereau pentru că asta era ceea ce îmi implementam în inconștient, oricât mă aranjam și ocupam de mine nu era deajuns, trebuia umblat in interior, în primul rand.

În schimb, azi mă iubesc, pentru că așa vreau eu. Mă iubesc pentru că am învățat să mă încurajez și să îmi schimb mentalitatea despre mine, să îmi scot implementarile din cap și să le înlocuiesc cu altele frumoase. Azi, mă iubesc, pentru că sunt frumoasă , am ochii minunați, plini de iubire, corpului meu îi mulțumesc pentru că mă găzduiește și mă ajută să ajung dintr-un punct în altul, de exemplu, îmi iubesc vergeturile și celulita pentru că sunt dovada că corpul meu m-a ajutat să devin mamă .

Azi, las rușinea și prind curajul de a face un pas în față , să recunosc aceste lucruri în fața mea și apoi în fața voastră.

Acum știu că atunci când am grijă de mine, aceea stare de frumusețe interioara este emanată prin zâmbet prin ochii strălucitori și prin fiecare por care există .

Nu vreau să mă credeți de toate astea pe cuvânt, totuși analizați poza….

Azi mă iubesc și mă accept, exact așa cum sunt!