Scrisoare pentru mine!

De ce mai rănit atât de puternic încât simt până în măduva oaselor greutatea eterului?

De ce ai ales această cale? Îngenunchez în fața durerii și respirația se oprește pentru câteva secunde… Aștept, aștept să mă trezesc! Visez? Nu, e realitate, îmi aud glasul minții , pulsul, eu trăiesc și simt durerea provocată de tine.

Te rog nu îmi reteza de tot aripile, sunt și asa destul de mici, nu cresc, oare să fi tu cauza? Mă zbat, nu am aer, e întuneric, aud doar un glas, ma îndrept spre el, dar m-am rătăcit. E foarte rece aici, nici o îmbrățișare nici o atingere. Simți? E chiar rece. De ce nu mă înalț? De ce nu îți dau drumul?

Când am uitat cum să zbor? Cum să alerg? Când am început să mă uit fără să ating, să simt fără să miros?

Când am uitat să mă bucur de o nouă zi? De natură ? De o floare sau de un răsărit?

Strig, urlu, poate va ajunge undeva, vreodată. Vreau fericire, libertate. Mă vreau pe mine fără tine….. Fără voi! Pleacă! Plecați! Măști afurisite!

Mă uit și văd cioburile sufletului împrăștiate. Oare voi reuși vreodată să mă ridic?

Și în timp ce stau între cioburi mă gândesc ce fac? Încotro? Exista fericire? Apare ea….. Amintirea.

Miros de săniuș, iz de vacanță , mireasma bradului…. E seara de Crăciun…când ne-am adunat toți în jurul bradului împodobit cu beculete prăfuite de ani, eu copil fiind. E atât de plăcută și puternica amintirea încât mă ridic dintre cioburi pentru că simt bucuria, fericirea pură de copil.

Asta e….. Fericirea există . Am trăit-o atunci, am trăit-o odată deci există . Și totuși unde a dispărut? Râsul sincer, fericirea ce se citea în ochii acelui copil unde au dispărut ? S-au pierdut în cei peste douăzeci de ani de pus măști pentru a supraviețui lipsei de iubire.

Mi-a ajuns cu supraviețuirea. Eu, astăzi hotărăsc să trăiesc! Eiiiii…. Și ce aventură frumoasă mă așteaptă.

Știu că pot…. Și am încredere că și tu poți să o faci. Găsește acea amintire sau acel lucru din viața ta care să îți arate că fericirea există . Găsește puterea să te ridici și în loc să reașezi cioburile, alege să construiești ceva nou și puternic. Lasă măștile și descoperă adevărată ta față.

Iar dacă ți-a plăcut acest articol trimite-l și prietenilor tăi!